Renașterea italiana
Renaşterea Italiană
Pictura
Profesor :
TĂNASIE MONICA PETRONELA
Disciplina : Educație plastică
clasa a VI -a
Obiective
Obiectiv 1:
- vizionarea unor imagini sau filme care prezintă creații specifice celor mai importante stiluri, epoci și țări europene
Obiectiv 2
- identificarea pe imagini a unor elemente specifice stilului studiat;
Obiectiv 3:
- evidenţierea elementelor definitorii ale artei renașterii.
Renașterea a fost mișcarea culturală care care s-a întins pe perioada secolelor XIV-XVII.
Ea a debutat în Italia și, ulterior, s-a răspândit în restul Europei, afectând profund viață intelectuală europeană în perioada modernă timpurie, influența sa fiind resimțită în literatură, filosofie, artă, muzică, politică, știință, religie, precum și în alte domenii de cercetare.
Renașterea italiană a fost cea mai veche manifestare a Renașterii europene generale, perioadă de schimbări și realizări culturale majore care a început în Italia în secolul al XIV-lea și a durat până în secolul al XVII-lea marcând tranziția între perioada Medievală și Modernitate.
Cuvântul francez renaissance (Rinascimento în italiană) înseamnă "renaștere" și definește perioada ca fiind o manifestare de interes pentru cultura antichității clasice de către umaniștii Renașterii, precum și o epocă de renaștere economică după epidemia de ciumă din 1348.
Autorul renascentist Giorgio Vasari a folosit termenul "Renaștere" în cartea sa " Viețile celor mai excelenți pictori, sculptori și arhitecti", dar conceptul a devenit larg rǎspândit abia în secolul al XIX-lea, după lucrǎrile unor oameni de științǎ precum Jules Michelet și Jacob Burckhardt.
Fazele renasterii
Trecerea de la Evul Mediu la Renaştere se face în artă prin intermediul unei generaţii de pictori încă ataşaţi concepţiei teocentrice medievale, dar, în acelaşi timp, deschişi către schimbarea de mentalitate ce anunţa zorii unei noi epoci. Această generaţie a activat în sec XIV (it. Trecento), şi a culminat cu Giotto, Duccio di Buoninsegna, Simone Martini, Ambroggio Lorenzetti
Prerenașterea (secolul al XIV-lea)
Pictura va evolua mult mai lent, dar va ajunge în primul plan al atenției artistilor.
Mijloacele de care se slujeste, pe care le descopera si le foloseste frecvent, sunt reprezentarea spatiala, cu ajutorul perspectivei, clar-obscurul, legile compoziției, folosirea tehnicii culorilor de ulei.
Abordarea acestei tehnici se face încet, cu destula retinere si sovaielnic, deoarece cei mai multi pictori, mari maestri ai frescei, sunt refractari la noua tehnica.
In principal, tematica continua sa ramana religioasa, dar dispare treptat caracterul sacru, subiectele biblice fiind transpuse in realitatea vietii cotidiene.
Renașterea timpurie – Quattrocento (secolul al XV-lea)
Cei mai straluciti reprezentanti ai artei Renasterii mature au fost in Italia centrala Leonardo, Rafael, Bramante si Michelangelo, iar in Italia de nord, putin mai tazriu, Giorgione, Tizian si Palladio.
Cu toate ca arta perioadei de apogeu a Renasterii se distinge prin caracterul ei unitar si inchegat, fiecare dintre reprezentantii ei si-a afirmat individualitatea intr-o masura nemaintalnita in arta. De aceea istoria acestei perioade a artei italiene este in esenta istoria acestor mari maestri.
Renașterea de apogeu – Cinquecento (prima jumătate a secolului al XVI-lea)
În perioada târzie a artei renascentiste, artiștii nu s-au concentrat doar pe redarea omului într-un cadru oarecare. S-a pus accentul mai ales pe redarea elementelor înconjurătoare, a stofei, a gesturilor, a luminii și umbrelor.
Renașterea târzie – Cinquecento (a doua jumătate a secolului al XVI-lea) desfășurându-se uneori în paralel cu Manierismul
Reprezentanți ai renașterii
Cea mai importantă zonă de dezvoltarea a artelor în Reanaștere a fost la Florența cu Școala florentină.
Au mai fost și Școala venețiană, romană, milaneză, napolitană și alte centre (Parma, Verona, Siena, Ferrara, etc)
Aceste școli erau școli artistice, nu instituții de învățământ al statului. Fiecare școala avea un anume stil care a fost imprimat pictorilor locali și care a dus la creșterea artei italiene.
Unul din inițiatorii Renașterii italiane a fost GIOTTO DI BONDONE (1267-1337) care este vestit pentru Sfantul Francisc din Assisi.
Talentul lui Giotto l-a facut să trăiască prin pictura ca și în realitate, integrandu-l în peisaj.
Acesta a folosit perspectiva, o tehnica prin care se reprezinta spatiul cu obiectele sale, dintr-un anumit unghi al privitorului.
Pictorul s-a documentat despre viata sfantului si a avut modele vii care sa-l reprezinte.
De aceea figurile lui Giotto sunt expressive, cu atitudini firesti si pline de viata. El a deschis drumul spre cunoasterea lumii exterioare si a omului prin imagine vizuala, in pictura.
A fost de asemenea, si sculptor si arhitect
GIOTTO DI BONDONE
MASACCIO- Tommaso di Ser Giovanni di Simone (1401-1428), a fost un artist florentin care este considerat primul mare pictor italian din perioada Quattrocento a Renașterii italiene.
Potrivit lui Vasari, Masaccio a fost cel mai bun pictor din generația sa datorită abilității sale de a imita natura, recreând figuri și mișcări realiste, precum și un sentiment convingător de tridimensionalitate.
Masaccio a dus mai departe principiile noului stil în pictura, prin studiul naturii și al chipului omului. Personajele lui, în general inspirate din Biblie, sunt create în momentele lor de mare framantare sufletească (Adam si Eva din Capella Branacci).
În ciuda scurtei sale cariere, a avut o influență profundă asupra altor artiști și se consideră că a început Renașterea italiană timpurie în pictură cu lucrările sale la mijlocul și sfârșitul anilor 1420.
A fost unul dintre primii care a folosit perspectiva liniară în pictura sa, folosind pentru prima dată tehnici precum punctul de fugă în artă.
S-a îndepărtat de stilul gotic internațional și de ornamentația elaborată a artiștilor precum Gentile da Fabriano într-un mod mai naturalist, care a folosit perspectiva și claroscurul pentru un realism mai mare .
MASACCIO
Sandro Botticelli (1444-1510)
Născut în Florenţa, vestit pictor prin faptul că a redat oamenii contemporani, cu înfăţişări plăcute, graţioase şi armonioase.
Pictorul a fost un geniu în Primăvara sa, cu cele trei graţii, cu întreaga natură aleasă cu grija pentru a reda frumuseţea anotimpului şi a personajelor.
Primele lucrări ale lui Botticelli au urmat versiunea actuală a stilului popular din Florența, folosit de artiști precum Andrea del Verrocchio (1435-1488).
Acest stil a acordat o mare importanță figurii umane și nu spațiului.
Asemenea tuturor marilor maeștri ai Renașterii italiene, și Botticelli a prelucrat tema Bunei Vestiri.
Comparat însă cu alte tablouri, dispare atmosfera idilică și acceptarea cu smerenie a voinței Domnului și reflectă o tensiune aparte ce ilustrează încărcătura emoțională a scenei transmiterii mesajului divin prin intermediul Arhanghelului Gavril.
Botticelli a continuat să folosească stilul timpuriu după 1480, dar în curând a apărut un stil nou în fresce (picturi realizate pe tencuială umedă cu culori pe bază de apă), cum ar fi Sf. Augustin (1480) în Biserică. din Ognissanti, Florența; Buna Vestire (1481) pentru San Martino, Florența; și trei fresce (1481–82) în Capela Sixtină, Roma, Italia, executate în timpul singurei călătorii a lui Botticelli departe de Florența.
Aceste fresce arată o nouă preocupare în ceea ce privește construcția scenei precum spațiile și figurile mai rigide, văzute și într-o serie de altaruri (opere de artă care decorează spațiul de deasupra și în spatele unui altar) din 1485 și 1489.
Botticelli a devenit inactiv în anii următori și nu a reușit să primească misiuni de pictură. Este posibil să fi continuat să lucreze la setul său de desene (niciodată terminat) care ilustrează Divina Comedie a lui Dante (1265-1321) .
În jurul anului 1504, când tânărul Rafael (1483-1520) a venit la Florența pentru a observa noile stiluri ale lui Leonardo da Vinci (1452-1519) și Michelangelo (1475-1564), arta lui Botticelli trebuie să fi părut demodată, deși a fost copiat pe larg în anii 1490.
SANDRO BOTTICELLI
Leonardo da Vinci (1452-1519)
A fost cel mai de seamă reprezentant al Renașterii italiene din perioada de apogeu a acesteia.
Spirit universalist: pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor.
Leonardo da Vinci este considerat adesea cel mai de seamă geniu din întreaga istorie a omenirii.
Geniul său creator și spiritul său inventiv și-au pus amprenta asupra epocii, fiind considerat arhetipul omului renascentist, un spirit animat de o curiozitate nemaiîntâlnită până atunci, animat de o imaginație fără precedent în istorie.
Este considerat unul din marii inovatori ai picturii și unul din cei mai mari pictori din istorie. Deși se fac speculații asupra metodelor sale empirice de studiu, viziunea lui Leonardo da Vinci asupra lumii este mai degrabă logică decât misterioasă.
Leonardo da Vinci este cunoscut în special ca pictor. Portretul Lisei Gherardini, soția lui Francesco del Giocondo, cunoscut sub numele de Mona Lisa (numele este de fapt "Monna Lisa sau La Gioconda), aflat în colecția Muzeului Luvru începând cu 1797, este poate cel mai cunoscut portret realizat vreodată.
Fresca intitulată "Cina cea de taină", din refectoriul mânăstirii dominicane Santa Maria delle Grazie din Milano, este cea mai cunoscută imagine religioasă a tuturor timpurilor.
„Omul Vitruvian” (numele complet este Le proporzioni del corpo umano secondo Vitruvio), un desen din 1490, însoțit de comentarii asupra operei arhitectului Vitruvius, este o imagine iconică, un adevărat simbol al Renașterii.
Cele câteva lucrări de pictură rămase în urma sa, împreună cu desenele și caietele sale de note științifice constituie o contribuție de o inestimabilă valoare pentru cultura umană, pentru artă și știință, rivalizând doar cu opera altui mare contemporan al său, Michelangelo Buonarotti.
LEONARDO DA VINCI
LEONARDO DA VINCI
EVALUARE
Felicitări ați finalizat lecția !